BAHA

Aş vrea să încep aşa: cur.

Deşi cred că aşa am lămurit pe oricine, simt că trebuie să dezvolt puţin.
:)) Am mers la BAHA party, unde era an all-you-can-drink buffet, ceea ce e destul, se pare, cât să tenteze circa 2000 de oameni. Foarte frumos. Am ajuns acolo cu Ileana, văr-miu, prietena lui şi prietenii mei.
Am intrat, am dat cu toţii câte un shot de tequila, apoi am tăiat-o către „standul” de Jagermeister şi ne-am jucat cu toţii jocul acela cu „eu niciodată nu am *insert action* ”.

„ - E uşurel jagermeisterul, vezi? spuse Ina vărului ei, cu o faţă incredibil de naivă, înainte să piardă numărul shot-urilor de la al 10-lea.”

Pe sistemul „nu simt nimic, mai beau unul”, e futil să spun că m-am... făcut praştie. Adică nu „aş dansa şi aş vorbi”- praştie, ci „sakrgjhjiyjoird cine sunt oamenii ăştia şi de ce am o ghirlandă cu flori la gât”- praştie.
Putem să-i zicem şi „cum am ajuns acasă”-praştie, sau „mi-am lăsat jacheta în local şi am venit în maieuţ acasă”-praştie.

Şi Ileana s-a simţit bine- a rămas singură de pe la... 1 până la 7, când m-a sunat disperată de pe un număr necunoscut, pentru că telefonul ei era (e şi acum) în geanta pe care o lăsase... cuiva (cunoscut) care plecase. În Ploieşti. Geanta Ilenei e în Ploieşti.

Concluzie - BAHA party nu a supt chiar atâta pulă, doar m-am făcut eu praf, şi tre să îmi amintesc să am limită.
Şi o chestie tare care a venit cu BAHA party a fost faptul că am realizat că mai sunt şi oameni pe planeta asta rece. Dacă nu era OM tipul care a stat cu soră-mea şi a avut grijă să ajungă în siguranţă la mine, cine ştie ce se întâmpla... Nu-mi mai recuperam jacheta!
SAU SORA.
Mulţumesc, deci, Mihai, chiar dacă acum dormi în spatele meu (nu vă gândiţi la tâmpenii, erau amândoi obosiţi, terifiaţi şi mahmuri) şi nu ştii că îţi mulţumesc. Îmi pierdusem speranţa, dar acum pot din nou să fredonez „The Warmth” de la Incubus.

Unrelated:

Eu

mă cac pe mama natură şi pe cine pizda mă-sii am moştenit la capitolul „sănătate”.
Cred că, atunci când m-am născut, toate problemele tuturor s-au adunat asupra mea, făcute să apară pe rând în perioade cât mai nepotrivite (e.g: când nu am bani să repar ce căcat de dereglări se mai găseşte corpul meu să aibă).
Da, nu o să punctez acum toate argumentele care ar putea să vă arate ce contrast e între mine şi o persoană normală dpdv fizic. Ideea e că sunt DEFECTĂ şi că e o bucurie faptul că o să mă lupt cu chestiile astea, probabil, toată viaţa.
Nu sunt chestii grave, dar sunt chestiile alea mici şi multe care te enervează. Sau e o chestie pe care nu poţi să o repari, care duce la alte chestiuţe mici cu soluţii riscante, scumpe sau ridicole.
Ştiu sigur că în familia mea s-a murit şi de cancer... Hmm, i wonder what that cancer is doing now.
HAHA nu scap eu aşa uşor.
De fapt, nici nu ştiu ce funcţionează corect la mine. Sistemul respirator, dar hai să nu cobesc.

Până acum, am urmărit să subliniez faptul că nu am nici o vină, de-asta mă şi oftic şi simt nevoia să mă descarc şi să bat cu sete o fetiţă de 13 ani, până când ajunge să simtă gustul propriului ei creier.

Chiar... chiar simt nevoia să bat pe cineva de foarte mult timp.
<3