Da, sau

Nu stiu pe cine pacalesc, dar cert e ca, la 5 minute dupa ce am incheiat ultima postare (cu un zambet sincer senin), am simtit cum ma infurii.

E prea usor sa te gandesti la cat de rau ti-ar putea merge.

Intru iar pe blog, vad ce am scris. Ma intreb cand am avut timp sa strecor si ganduri pozitive in toata furtuna de rahat, apoi ma gandesc ca nu as fi sincera fata de mine daca nu as posta si crizele de nu-stiu-ce-exact pe care le am.
O combinatie intre anxietate, panica, nervi si maica-ta.

Mi-e frica si ma enervez la gandul ca "exista 5% sanse ca x cacat sa se intample".
Ma enervez la gandul ca ma enervez. De ce-s eu asa de rea cu mine?

Nu, nu. O sa fie bine.
Gata, promit.
Ma apuc sa desenez sau ceva.
Urasc iarna :(.

shit adds up

Oricine stie cat urasc iarna.
Ma face sa-mi aduc aminte de tot veninul pe care l-am inghitit, sa-l vomit, sa ma uit la el plangand apoi sa il inghit iar.
Asa de frumoasa e iarna pentru mine, si fiecare a fost oribila intr-un mod diferit.

Iarna asta au intervenit niste schimbari, insa.
Anul asta parca am reusit sa vomit veninul si sa inghit la loc doar 80% din el, si simt cum imi vine sa vomit si restul si sa-l las acolo, pe jos.
Undeva, ceva ma vindeca.
Prind speranta si fac din realitate visul meu frumos, si iarna devine agreabila.
" Poate devine chiar placuta! " spune o voce amuzanta in capul meu.
Da, mai stii?

Poate de data asta nu mai intervine FRICA de care mi-e FRICA. Teama ca istoria o sa se repete, ca ratezi ceva, ca instinctul tau se inseala.
Sper sa nu imi mai vina sa ma ascund intr-o pestera si sa pacalesc lumea ca hibernez in timp ce ma gandesc la tot felul de modalitati de razbunare.
Nu mai vreau sa ma gandesc la tot ce e rau si nu mai vreau sa compar situatiile.
Vreau sa uit situatiile.
Vreau sa inteleg ca toate astea cantaresc, si ca fiecare experienta e diferita.

Dar acum asa ceva nu pare posibil, pentru ca ma simt de parca urmeaza sa patesc ceva nou si urat, o teapa regala. Lucrul de care mi-e FRICA. Tremur la cea mai mica asemanare cu ceea ce ma poate rani si o iau razna, si totul devine haos, toti oamenii sunt rai si enervanti, toti vor ceva de la mine si toti ma mint.
Iarna nu mai pare agreabila, iarna ma uraste si-mi arata muie si eu sunt nevoita sa o iau de la capat.
Ma simt nevoita sa ma inchid in camera, sa ma invinetesc de ciuda, sa-mi rod unghiile pana la os, sa-mi smulg parul, sa ma sui pe pereti, sa ma dezbrac si sa alerg in strada pana mor de batranete, si atunci STOP.

Tare bine e sa te descarci in scris.
Acum ma simt bine. N-o sa patesc nimic, stiu.

Trebuie doar sa ma lupt cu mine mult, mult...
Asa ca asta va fi rezolutia mea pt anul ce vine.

Sunt însărcinată

Adică am de dus la capăt mai multe sarcini. HAHAAA GEDDIT?
Da, nu.
Am petrecut prea mult timp făcând aproape nimic din ceea ce mi-am propus. Și asta pentru că uit ce mi-am propus. Și să-mi propun să am o memorie mai bună nu merge. Mi-am zis că o să scriu ca să nu uit, și mult timp am uitat - am scris despre cu totul alte chestii, cum ar fi ceea ce mă preocupă pe moment. Să mă gândesc la viitor, la consecințe... nu e ceea ce mă definește.
În felul ăsta mă bucur de prezent, dar nu rezolv nimic din ceea ce aș vrea să rezolv.
De aceea am stat puțin cu mine, în capul meu, și mi-am dat seama că s-au adunat niște griji, și că așa nu mai merge. Se cere niște organizare.
Se cere niște gimnastică de dimineață, se cere mai multă apă, se cer niște calcule la început de lună -înfine, mai multă chibzuială.

Am un teanc de cărți într-o limbă străină pe care o stăpânesc într-un procentaj prea mic față de ce pretenții am de la mine. Mă uit la teanc, el se uită la mine, și amândoi vrem ca eu să îl abordez, să îl mângâi măcar. Dar eu stau și mă uit la el.
Mă rog.
Stăteam, pentru că mi-am dat seama că, dacă vreau ceva, trebuie să o fac imediat. Ori eu deja am deschis prima carte.
Mă uit pe ea chiar acum, nu e așa de greu de înțeles.

Dacă mă apuc să pun în practică măcar un lucru de pe lista lucrurilor care ar trebui să îmi ocupe timpul, măcar UNUL, sigur o să mă apuc de celelalte. Asta din cauză că sunt la extreme, și dacă merg într-o direcție, merg cu toată viteza și îmi iau tot ce-mi trebuie cu mine. În cazul de față, direcția duce către un mai bun randament și alungarea noțiunii de timp pierdut sau LOLFAGTROLOLOLOLCATFOREVERALONE și altele în genul.
Și chestiile pe care le iau cu mine sunt sarcinile de îndeplinit.
Chiar am ce face, și chiar m-am săturat să bălesc, fără creier, în fața monitorului. Unde-i viața mea?
Și când am zis că m-am săturat, înseamnă că m-am plictisit, nu-mi mai aduce bucurie și mă dor ochii. Vreau o schimbare, și am început-o deja.

Să vedem cât o să țină.

Kankerjood

Am vrut doar să atrag atenția.
Anunț din start 2 chestii:
1. Am băut, și nu apă.
2. Tastele „R” și „U” lipsesc. În loc de taste, am scoci. Pe principiul „de ce să luăm un laptop cu puțin mai scump când putem să luăm o cutiuță muzicală?”

Ce vreau să zic?
De ce am intrat aici?
Iisuse, ce univers e ăsta?
Cred că simțeam nevoia să scriu într-un fel, iar scrisul de mână, acum, e echivalent cu a găti.
Implică migală.
Ori eu nu sunt în stare nici să mănânc, și îmi e foame.

Am intrat la taxă, ceea ce mi-a dat ocazia de a mă simți ca un fel de fail al familiei din care fac parte. M-am hotărât că mă pun pe învățat!
Nu în weekend.
O să trec la buget, o sa termin facultatea asta... Dar când o să fac ce-mi place de fapt? Ce-mi place de fapt?
Mereu am crezut că, precum marea dragoste a tinereții, pasiunea vieții tale a fost acolo mereu, pe fundal.
Atunci, ce ar fi la mine? Mâncatul?
Dormitul?
Să fie scrisul?
Ideea e că mă simt într-un fel pierdută, și nu vreau să rătăcesc toată viața, mai ales în contextul în care nu rătăcesc pe barba mea.
Tre să mă stabilesc undeva.
Mi-e greu. Recunosc.
Nu e pt că nu aș ști ce vreau. Asta nu înțelege lumea.
E pentru că vreau tot, toată lumea.
Ce?

Profilul zodiei "Capra râioasă şi cu coada pe sus"

Sau oamenii care îşi fac rău pentru atenţie.

Ce n-ar face indivizii ca ei pentru puţină compasiune!
Sunt oamenii care calcă peste orice şi oricine (prieteni, familie, demnitate, principii), sunt în stare să se transforme în orice (în prieten, în tine, în tot ce admiri şi respecţi), să se folosească de tot şi să fugă... dar nu înainte de a se da loviţi

Victime defavorizate din orice punct de vedere, cu vânătăi de la scaunele pe care şi le aplică singure în mijlocul feţei, fiinţe acre care nu ezită să apeleze la şantaj emoţional¹ de fiecare dată când te sapă.


Spun câte o bucată de poveste, câte o versiune diferită la fiecare individ cunoscut în parte, şi joacă câte un rol diferit în fiecare. Dar de fiecare dată, negreşit, sunt victime.

Îşi îndepărtează, astfel, prietenii - ceea ce îi întristează, dar tot e bine, atâta timp cât sunt victime. Sunt trişti din cauză că sunt victime, ceea ce e un motiv numai bun pentru a se victimiza încă o dată. Calomniază barbarii care i-au făcut rău şi i-au torturat sufletul pur celor care încă nu ştiu cât de mult căcat poate mânca.

Când rămân singuri de tot, trag semnale false de alarmă, intră într-un căcat mic, apoi într-un căcat mai mare, până nu li se mai vede capul. Când asta s-a întâmplat, trag semnalul de alarmă de-a binelea, dar nimeni nu-i mai crede, şi sfârşesc mâncaţi de lup.

Săracii oameni, chiar sunt demni de milă.


--------------------------------------------
1- "măcar dacă te-ar fi interesat prin ce trec acum"; "da, ai dreptate, sunt o persoană de căcat, împuşcă-mă în gură"; "îmi pare rău, viaţa mea e un iad"; "am cancer şi mi se permite orice"; "nu mă supăr dacă-mi porţi de milă atâta timp cât îmi iese ceva din asta"

"hai sa băm"

BEȚÍE, beții, s.f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ** Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. Beție albă = toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ** Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. - Beat + suf. -ie.



Aşa.
De asemenea, nu regret nimic.
Nu-mi pare rău că am dat ultimii bani pe un taxi (în care a avut grijă să mă suie Andreea), ci mă bucur că am avut fix banii de taxi.
Acum anunţăm o mică pauză, ne cuminţim, ieşim la plimbări prin oraş ziua şi facem balonaşe de săpun sau ne jucăm ascunsea.
Mă bucur că ai mei sunt conştienţi de ce au crescut şi nu îmi (mai) reproşează nimic. Până la urmă, aşchia nu sare departe de copac.

AM PEPENE!

alcool

N-am diacritice, scutiti-ma. Nici nu cred ca a observat cineva, oricum.
In orice caz, asta e un reminder.

Ina, nu mai bea. Alcool, in special. Nici macar moderat, pentru ca se pare ca nu iti trebuie decat un mic impuls alcoolic ca sa te aventurezi in mari, mari prostii regretabile. Cu garantie de - cat, restul vietii.
Draga Ina, taci dracului. Leaga-te de maini, picioare, baga-ti un mar in gura. Agata-ti de gat o pancarta cu "EVITA-MA" sau "LEPRA" si stai, linistita, intr-un colt.
Aminteste-ti ca, in orasul asta, optiunile iti sunt limitate.

In orice caz,
draga Ina,
taci.

fericire, iubire

Țânțarii sunt cele mai mârșave și mai odioase ființe accesibile omenirii. Să-mi bag picioarele în toți țânțarii din lume.
De ce? De ce există?
Așteaptă cu inima strânsă să stingi lumina și să te faci comod, ca să îți dea târcoale. Ăla e momentul în care se aude un vag zumzăit, dar îl ignori și dai vina pe frigider.
Ațipești.
Eh uite, vezi, aici ai greșit. De-asta apare Țânțarul lângă urechea ta, ca să aibă grijă să te trezească și să bage în tine un soi de teroare, care vine odată cu realizarea că urmează să te plesnești toată noaptea.

Dacă dormeam singură, aprindeam lumina și îl vânam, dar NU POATE FI AȘA DE SIMPLU.
Ca proba să fie de foc, cine dormea în cameră cu mine sforăia din când în când. În momentele în care nu sforăia, horcăia sau răgea. Cap în cap stăteam.

Renunț la tentativa de a mă proteja de 5 ciupituri (cumva, țânțarii vin mereu la mine) și încerc (futil) să dorm. Apoi mi-a revenit durerea de cap și mi s-a înfundat nasul. După ce mi-au curs ochii, mi-am dat seama că sunt peste măsură de tristă, că am de dat și picat 3 (trei) examene după ce mă trezesc, și că nici măcar nu pot să dorm, și am început să plâng de nervi.

M-am dus în bucătărie, am încercat să dorm acolo. Țânțari, frig.
M-am dus în baie, am încercat să dorm acolo. Țânțari. Baie, totuși.

Așa că nu am reușit să dorm. M-am uitat pe pereți, am încercat să îl prind la lumina telefonului, m-am lovit, mi-am suflat nasul, am încercat să îl ignor, mi-am pus cearceaful în cap, am transpirat și la un moment dat nu am mai putut să respir.
Peste jumătate de oră îmi va suna alarma, iar la 10 tre să fiu la unirii.

Cine dormea în cameră cu mine relatează că nu a dormit bine din cauza unui țânțar, dar că nu putea să aprindă lumina să îl omoare, pt că dormeam eu. OH REALLY.

Frica nu ține cu mine, frica nu ține cu noi

Din când în când, se mai întâmplă să primești un fel de semn că ești pe drumul cel bun.
Bine, de fapt, eu știu că sunt unde trebuie, dar din cauza fricii care mi s-a băgat pe gât de mică, mai am, dîn când în când, câte un atac de panică sau o criză de anxietate. Așa, gratuit, fără să îmi dau seama exact despre ce e vorba.
Eu cred că alea sunt momentele în care ai cea mai mare nevoie de confirmare. Confirmare a faptului că ai luat deciziile bune, că o să fie bine.

Confirmarea asta a luat chipul unei tanti la vreo 60 de ani. Eram în tren cu Gladiola Deutzy Andreea. Stăteam noi de vorbă, ea vorbind normal, eu șoptind (în lipsă acută de voce), și, la un moment dat, Tanti ne întreabă cum ajunge în Apărătorii Patriei.
Îi explicăm noi pe acolo, zâmbind ca niște fete cuminți care tocmai au dat bani unui cerșetor, și Tanti spune:

„Să știți că soluțiile tuturor problemelor sunt aici, pe pământ, de-asta trebuie să ne descurcăm.”

Rămasă mască, nu am putut să zic nimic. Afară de faptul că îmi era fizic imposibil.

Mai stăm noi puțin, și Tanti transmite din nou un mesaj:

„Asta e cea mai frumoasă perioadă a vieții voastre. Acum e tulbure, dar voi trebuie să știți să vă bucurați de viață, că e frumoasă, și e scurtă. Să știți de la mine că toate sunt trecătoare. Toate! (a zâmbit foarte cald aici)
Fiți optimiste, fetelor, gândiți pozitiv. V-am zis, toate sunt trecătoare.”

Și nu, nu ne-a înmânat iconițe sfințite și nu ne-a făcut cruce. Nu a încercat să ne vândă Biblia.
Pur și simplu a zis asta, zâmbind senin tot timpul.
Iar eu nu am putut să zic nimic, înafară de „așa e”.
Și cred că a fost mai bine că nu am avut voce de nimic. Aș fi stricat momentul.
Așa, ea pur și simplu s-a nimerit să fie acolo, atunci, pentru asta, iar eu nu am putut să fac nimic ca să o opresc sau ca să detaliez.
A zis ce trebuia să zică, esențialul.

Apoi am coborât din tren și ne-am luat la revedere.



„The World is like a ride in an amusement park, and when you choose to go on it you think it's real, because that’s how powerful our minds are. And the ride goes up and down and round and round, and it has thrills and chills and is very brightly colored, and it's very loud. And it's fun, for a while”

the 10 plagues of Egypt

E foarte nasol sa ai foarte multe de spus, sa vrei sa te descarci, si sa n-ai voce (la propriu).
Just saying.

And happy plagues to you.

s-a stins

Mi-am început dimineaţa aşa: m-a trezit o melodie bestială, mi-am dat seama că am visat că, într-un final, am sărit în lacul ăla verde şi murdar deasupra căruia am fost atâta timp şi mi-a fost frică să sar în el de fiecare dată (de ani de zile visez lacul ăla), am realizat că mi-am rezolvat o problemă, undeva, apoi mi-am făcut ovăz cu lapte cu cacao.
Acum mi-am făcut ciuperci cu brânză şi caşcaval (MULT) la cuptorul cu microunde.
E frumos afară, şi de la 14 jumate am cursuri la neerlandeză.
Cât de tare e ziua asta :))!

hey guys

you know what? I like my life.


also, check the tags on this post.

sorted details following

Săptămâna asta am trecut prin atâtea întâmplări, stări, încât am impresia că a trecut cam o lună jumate.
Şi păţesc în continuare o grămadă de chestii, îmi ies tot felul de obstacole în faţă.
Numai că, faţă de eu de acum jumătate de an, sau poate chiar mai puţin (am pierdut aproape complet noţiunea timpului, sau nu am avut-o niciodată), nu mai pot să mă îngrijorez pe termen lung, şi ajung să aflu că lucrurile nu pot sta decât din ce în ce mai bine.
Din cauza săptămânii ăsteia, sunt mai degrabă curioasă de lecţia pe care o să o învăţ din tot ce mi se întâmplă, şi devin entuziasmată când vine vorba de noi experienţe, de ocazii pentru Ina să o dea în bară şi să înveţe din greşeli.

De la general la concret, aşa cum sunt obişnuită să explic lucrurile şi să le dau o importanţă deosebită, urma să zic că mi-am pierdut telefonul.
Nu „s-a pierdut”, L-AM pierdut, de idioată, pentru că l-am lăsat în geacă. Cine căcat mai face asta? Mai există ideea asta de telefon lăsat în geacă? Evident, pt că eu încă nu am coborât din copac.
Am supărat-o şi dezamăgit-o pe mama, am rămas fără posibilitatea de a da de oameni atunci când nu sunt pe net, iar eu mă gândesc că acum cu siguranţă mi-am învăţat lecţia, şi că sunt curioasă unde o să ducă treaba asta, pentru că, în capul meu, este bine înrădăcinată ideea că tot răul duce spre bine, şi că toate au un rost şi un echilibru.
Mă pun în tot felul de situaţii ca să mă testez, să văd cât îmi ia să mă adaptez şi cât sunt de deschisă.
Abia aştept să las şi treaba asta în urmă şi să învăţ noi şi noi lucruri. Sunt pregătită să trec prin încă ceva. Până la urmă, m-am obişnuit să nu [mai] am o viaţă plictisitoare. Mi-am dat seama că tot ce s-a întâmplat a fost pt că am făcut eu să se întâmple, şi mă bucur că mi-am ieşit din cutie.

Am impresia că încep să cresc.

Toate astea de la un telefon, şi pentru că am nevoie de un psiholog.

Când ai prea mult timp liber

Ce gândeşte un sinucigaş în ultimele lui secunde?
Nu atunci când mai are puţin şi se aruncă/împuşcă/take your pick, ci atunci când deja a făcut-o, şi mai are foarte puţin şi moare.
Nu credeţi că, atunci când realizează că nu o să mai fie, îşi dă seama cât de mult a putut să-şi dramatizeze situaţia?
Eu cred că da, şi cred că îşi mai dă seama de o grămadă de alte chestii care vin cu revelaţia asta.
Cum ar fi... faptul că nu o să mai interacţioneze niciodată cu oamenii cu care a interacţionat până acum, sau faptul că nu o să mai vadă niciodată maşina aia blestemată din faţa blocului. Faptul că nu o să mai existe, că o să sufere oameni nevinovaţi din cauză că s-a luat prea în serios şi că nu a realizat când trebuia că mai are atâtea lucruri de făcut. Cred că îi vin atunci o grămadă de idei foarte bune legate de cum ar putea să-şi facă viaţa mai bună, şi cred că nici măcar nu mai e supărat din cauza motivului care l-a făcut să se spânzure de la bun început. Mă face să mă gândesc că iubeşte viaţa acum, şi că îi place, de fapt, să trăiască.
Cred că toate astea îl sperie, pentru că urmează să moară, şi nu mai are cum să se întoarcă, şi a pierdut totul numai pt că nu a mai avut răbdare.
Cred că regretă şi e foarte disperat, şi, oricât de neînsemnat îşi dă el seama că e, acum chiar se urăşte şi îi e, cu adevărat, milă şi silă de el. Cred că moare în dezgust.

Cred că e mai bine că s-a sinucis. Numai faptul că s-a sinucis zice destule despre el.
Adică, să o gândeşti e una, dar să NU mai gândeşti, e alta. We lost a moron!

„What's your rush now, everyone will have his day to die.”

Omelet1

De ce subiectul „avort” este unul atât de controversat?

Nu de alta, dar mie mi se pare clar către ce parte ar trebui să se încline balanţa.
Nu o să înşir aici toate motivele pentru care sunt de acord cu ideea asta, îmi par evidente.
O să pun, totuşi, unul din motivele pentru care sunt pro avort.

Se făcea că era o zi frumoasă de iarnă, să-i zicem ziua de azi, şi am dat peste un... forum (atribut reprezentativ: delicios). O tipă cerea detalii despre avort prin tratament medicamentos.
Oamenii, calzi, lipsiţi de prejudecăţi şi cu inima uşoară, au sărit într-ajutorarea ei:


„Avort fara trauma?avort=trauma , il sfidati pe Dumnezeu ucigand darul pe care vi l-a trimis pentru a va aduce bucurie.”

Also:

„La ora cand scriu cred ca totul e pierdut! Oricum toata viata vei fi urmarita de umbra acelei fiinte, care puteai fi chiar TU. ”

sau, logică pură şi o exprimare ireproşabilă, mai ales dpdv gramatical:

„Avorturile sunt cea mai mare tampenioe la ora aceasta , la cate metode de a nu ramane insarcinata sunt la ora actuala nu inteleg femeile de ce trebuie sa recurga la un avort. EU sunt un tata care am avut o experienta de genul dar sunt contra avortului si am acceptat sa am copilul si la ora actuala sun eu si fetita mea impreuna fara mama si sunt foarte mandru de mine. Asa ca Jos Avorturile ar fi bine sa le interzica. ”


Cu oameni ca voi, alte argumente pro-avort² nu mai sunt necesare. Bine că sunteţi mândri de voi, you oblivious douchebags.







Pe o ramură de topic:

„Young man on acid, thought he could fly, jumped out of a building. What a tragedy.' What a dick! Fuck him, he’s an idiot. If he thought he could fly, why didn’t he take off on the ground first? Check it out. You don’t see ducks lined up to catch elevators to fly south—they fly from the ground, ya moron, quit ruining it for everybody. He’s a moron, he’s dead—good, we lost a moron, fuckin’ celebrate. Wow, I just felt the world get lighter. We lost a moron! I don’t mean to sound cold, or cruel, or vicious, but I am, so that’s the way it comes out.”
[Bill Hicks]


-------------------------------------------------------
1 - sună mai amuzant în neerlandeză
2 - viol, ruperea prezervativului, planetă suprapopulată, sărăcie, mă-ta