customized counter no longer needed, thank you

for i am here!
Gata, am ajuns într-un final şi-n camera din Bucureşti, pe care o văi împărţi cu 2 tipe.
Tipe pe care nici la ora asta nu le-am cunoscut. În schimb... s-au instalat înaintea mea, ceea ce-mi lasă mie plăcerea de... a judeca!
Prejudecăţile, ce lucru frumos :D.
Aşadar, una din fete e pitică, altfel n-ar purta 35 la balerinii ei roşii. Şi mie, cum îmi plac persoanele mici, îmi pică foarte bine.
De fapt, mai rău o să-i pice ei.
Studiază pt carnet şi are aşternuturile frumoase. E reprezentant avon.
Prietena ei e mai înaltă decât ea (îmi imaginez că n-ar fi greu) şi are pătură cu print de leopard, dar nu contează asta. E o pătură foarte moale, oricum.
Ambele au: halat de baie (unul galben, unul roz, mi-e frică), bagă dulciuri (mă oftică), au acelaşi stil de set de cană-animal+ castronel. Beau cola. Au cuptor cu microunde, ceea ce mă scuteşte pe mine de efortul de a-mi cumpăra, şi mai e convenabil pt că eu am venit cu plita electrică, deci n-ar trebui să comenteze. Nu par să aibă prea multe chestii.
Cu toată „analiza” asta, nu, nu am tras (încă) nici o concluzie referitoare la partea care chiar contează, respectiv CE FEL DE PERSOANE SUNT.
Ar fi absurd.
Aşa.
M-am instalat, am văzut 2 gândaci, i-am omorât.
Sunt singura cu veioză şi mă duc la baie acum.
Am o stare de bine :D.

Sunt gata să îmi calc trecutul în picioaree...

Sau nu-l las pentru că sunt sigură că nu urmează nimic mai frumos, şi pentru că m-am săturat să „aştept să se întâmple ceva”
Mda, folosesc cuvintele altor oameni (cu şobolani), dar descriu atât de bine starea, încât nu mai are rost să caut ceva mai bun.
Revenind.
Aah... nu, atât. Oricum, atâta timp cât el revine, îl calc degeaba în picioare, trebuie să plece de bunăvoie.
Dacă-l calc în picioare tot rămân cu situaţia neîncheiată, cu coaiele albastre, cu durere de ovare şamd.
Să mă cac pe el.