68 days

E o chestie care se întâmplă atunci când îţi trece greaţa şi VREI să ieşi din casă; simţi nevoia să socializezi, şi ai şi ocazia de a ieşi cu oameni cu care îţi place să stai.
...după ce amigdalele te lasă să dormi, şi ajungi să-ţi sufli nasul numai de 5 ori pe zi, şi eşti dispus să mai vezi şi altceva decât pereţii camerei tale (în care e prea cald, pentru că e foarte mică).
...după ce treci peste faptul că te-ai săturat de oraşul în care trăieşti, şi nu te deprimi numai ieşind în faţa blocului.

Se întâmplă o chestie, am zis.
Se întâmplă că, atunci când poţi să ieşi, e noapte, răcoare şi bine.
E noapte.

Ce să cauţi tu afară la ora 22, îţi dai seama la ce oră înseamnă să te întorci?
Nu poţi să socializezi şi tu până în ora 00:00 ?
Stai în casă.
De ce vrei să pleci în alt oraş? De ce nu te distrezi? De ce nu vorbeşti cu noi?

Gee, mom, I really don't know.

Pentru că sunt o persoană foarte stabilă

După cum se vede, am mai născut un blog, după ce l-am şters pe celălalt; doar sunt o persoană care pune piciorul în prag, şi când zice ceva („Nu mai deschid nici un căcat de blog.”), se ţine de cuvânt.
Şi acum sunt iar blogger, mi-am pierdut identitatea de om, pentru că deţin un blog.
Părerea mea contează, acum că am o pagină de internet pe care pot să scriu toate căcaturile, şi sunt luată mai în serios dacă am un blog.
Şi dacă ai un blog, poţi merge la blogmeet-uri, altă idee care îmi place.
O adunare organizată în care ştii că tu şi ceilalţi oameni aveţi în comun o pagină de net. E, într-adevăr, ceva ce merită sărbătorit, ceva special.
Nu ştiu cum e, dar îmi închipui că nu m-aş simţi foarte bine într-un loc în care cei din jurul meu par foarte binevoitori, în timp ce se înţeapă foarte subtil unul pe celălalt - asta pe un ton semi-formal, pentru că sunt bloggeri, şi se respectă. Nu-şi permit să fie prea direcţi, prea relaxaţi.
Sunt aproape scriitori, aproape importanţi. Zâmbesc pe sub mustaţă şi degajă un aer de intelectual ipocrit.
Bine, ca de obicei, am generalizat, poate nu toţi sunt aşa, sunt şi oameni care vin din curiozitate, de exemplu.
După care regretă că au mers.
Nu mă număr printre oamenii ăia, eu doar arunc cu căcat.

Pe o ramură de topic, nu-mi plac flash mob-urile şi oamenii cu „FREE HUGS”. Şi graşii, şi râd când văd câte un retardat sau un pitic; nu mă mândresc cu asta, dar anunţ din capul locului, pentru cei care nu ştiau deja ce persoană minunată sunt.

Yours truly