Da, sau

Nu stiu pe cine pacalesc, dar cert e ca, la 5 minute dupa ce am incheiat ultima postare (cu un zambet sincer senin), am simtit cum ma infurii.

E prea usor sa te gandesti la cat de rau ti-ar putea merge.

Intru iar pe blog, vad ce am scris. Ma intreb cand am avut timp sa strecor si ganduri pozitive in toata furtuna de rahat, apoi ma gandesc ca nu as fi sincera fata de mine daca nu as posta si crizele de nu-stiu-ce-exact pe care le am.
O combinatie intre anxietate, panica, nervi si maica-ta.

Mi-e frica si ma enervez la gandul ca "exista 5% sanse ca x cacat sa se intample".
Ma enervez la gandul ca ma enervez. De ce-s eu asa de rea cu mine?

Nu, nu. O sa fie bine.
Gata, promit.
Ma apuc sa desenez sau ceva.
Urasc iarna :(.

shit adds up

Oricine stie cat urasc iarna.
Ma face sa-mi aduc aminte de tot veninul pe care l-am inghitit, sa-l vomit, sa ma uit la el plangand apoi sa il inghit iar.
Asa de frumoasa e iarna pentru mine, si fiecare a fost oribila intr-un mod diferit.

Iarna asta au intervenit niste schimbari, insa.
Anul asta parca am reusit sa vomit veninul si sa inghit la loc doar 80% din el, si simt cum imi vine sa vomit si restul si sa-l las acolo, pe jos.
Undeva, ceva ma vindeca.
Prind speranta si fac din realitate visul meu frumos, si iarna devine agreabila.
" Poate devine chiar placuta! " spune o voce amuzanta in capul meu.
Da, mai stii?

Poate de data asta nu mai intervine FRICA de care mi-e FRICA. Teama ca istoria o sa se repete, ca ratezi ceva, ca instinctul tau se inseala.
Sper sa nu imi mai vina sa ma ascund intr-o pestera si sa pacalesc lumea ca hibernez in timp ce ma gandesc la tot felul de modalitati de razbunare.
Nu mai vreau sa ma gandesc la tot ce e rau si nu mai vreau sa compar situatiile.
Vreau sa uit situatiile.
Vreau sa inteleg ca toate astea cantaresc, si ca fiecare experienta e diferita.

Dar acum asa ceva nu pare posibil, pentru ca ma simt de parca urmeaza sa patesc ceva nou si urat, o teapa regala. Lucrul de care mi-e FRICA. Tremur la cea mai mica asemanare cu ceea ce ma poate rani si o iau razna, si totul devine haos, toti oamenii sunt rai si enervanti, toti vor ceva de la mine si toti ma mint.
Iarna nu mai pare agreabila, iarna ma uraste si-mi arata muie si eu sunt nevoita sa o iau de la capat.
Ma simt nevoita sa ma inchid in camera, sa ma invinetesc de ciuda, sa-mi rod unghiile pana la os, sa-mi smulg parul, sa ma sui pe pereti, sa ma dezbrac si sa alerg in strada pana mor de batranete, si atunci STOP.

Tare bine e sa te descarci in scris.
Acum ma simt bine. N-o sa patesc nimic, stiu.

Trebuie doar sa ma lupt cu mine mult, mult...
Asa ca asta va fi rezolutia mea pt anul ce vine.