BOULE

Pentru că nu pot să-mi dau shutdown complet atunci când simt că o iau razna, când se adună prea multe gânduri, mi-am dat restart.
Astfel, la ora 17 m-am băgat în pat, am încercat să adorm, şi aproape că am reuşit.

Până să intre Ana (colega mea de cameră, care e la teologie) cu prietenul ei (teologie as well) şi să vorbească FOARTE TARE şi să râdă, şi câteodată, să ţipe la prietenul ei.

„ - Te-am rugat şi eu să arunci borcanul cu ciorbă! E TOT AICI! BOULE!
- Stai mă, nu mai ţipa, nu vezi că doarme....
- Eşti un bou, eşti un nesimţit! IEŞI AFARĂ.
- Stai mă femeie, zici că eşti de la ţară, tu nu vezi că doarme un om? Calmează-te, că o să o trezeşti.
- Şi? (aici mă pregăteam să mă ridic şi să-i dau una peste ceafă) Dacă se trezeşte, îmi cer scuze (cum căcat să nu-ţi dai seama că m-am trezit, în momentul în care tu ţipi din cauza unui borcan cu ciorbă...). Acum IEŞI AFARĂ.”

Se calmează spiritele, intră cealaltă colegă de cameră, Flori. Intră râzând şi povestind cum a intrat ea cu capul într-o farfurie de sticlă, şi uite ce ochi are acum, uite, a trebuit să se machieze cu mov la celălalt ochi, ca să nu se vadă, hahaha, ce amuzant, hahaha HAHAHA HAHAHA HAHAHA aaaa uite că doarme Ina...

A dormit o pulă Ina, dar măcar nu s-a mai gândit la toate căcaturile.
Dacă nu tăceaţi din gură şi nu o lăsaţi pe Ina să doarmă până la urmă, vă punea gândaci în borcanul cu ciorbă (sunt destui).
M-am trezit la 20, după ce-am visat urât, dându-mi seama că n-am rezolvat nimic şi că doar mă doare capul.
Am tras concluzia că nu mai merge să dorm ca să mă liniştesc, ca altădată, şi nu pot să mă concentrez la nimic altceva. Nu pot nici să le exprim, altfel, zic că le scriam (gândurile).
Idei?

A, da, ieri se zvârcolea un gândac în cuptorul cu microunde.
Happy thoughts.

Mi-am cunoscut colegele.
Sunt exact cum nu mi-aş fi imaginat, sunt exact opusul meu. Zici că a fost regizată faza.
Stau cu 2 viitoare profesoare, una din ele e la teologie şi doarme cu icoana la capul patului, şi ceva îmi zice că nu şi-a pus prea multe întrebări în viaţa ei senină.
Înfine, sunt fete de treabă, bine crescute. De-asta şi sunt opusul meu.
În rest, toate bune. Îmi place ce fac la facultate, iar orarul e lejer.

Cu toate astea, azi am cedat şi am dormit... Am recuperat, că nu mai puteam. Din cauza asta, cred că am pierdut alte 5 litere ale alfabetului persan, vreo 10 mai degrabă.
Însă a meritat.

Nu mai vreau nimic, nu mai vreau, ba vreau, dar nu trebuie. Nu mai trebuie. Lasati-ma un pic.

customized counter no longer needed, thank you

for i am here!
Gata, am ajuns într-un final şi-n camera din Bucureşti, pe care o văi împărţi cu 2 tipe.
Tipe pe care nici la ora asta nu le-am cunoscut. În schimb... s-au instalat înaintea mea, ceea ce-mi lasă mie plăcerea de... a judeca!
Prejudecăţile, ce lucru frumos :D.
Aşadar, una din fete e pitică, altfel n-ar purta 35 la balerinii ei roşii. Şi mie, cum îmi plac persoanele mici, îmi pică foarte bine.
De fapt, mai rău o să-i pice ei.
Studiază pt carnet şi are aşternuturile frumoase. E reprezentant avon.
Prietena ei e mai înaltă decât ea (îmi imaginez că n-ar fi greu) şi are pătură cu print de leopard, dar nu contează asta. E o pătură foarte moale, oricum.
Ambele au: halat de baie (unul galben, unul roz, mi-e frică), bagă dulciuri (mă oftică), au acelaşi stil de set de cană-animal+ castronel. Beau cola. Au cuptor cu microunde, ceea ce mă scuteşte pe mine de efortul de a-mi cumpăra, şi mai e convenabil pt că eu am venit cu plita electrică, deci n-ar trebui să comenteze. Nu par să aibă prea multe chestii.
Cu toată „analiza” asta, nu, nu am tras (încă) nici o concluzie referitoare la partea care chiar contează, respectiv CE FEL DE PERSOANE SUNT.
Ar fi absurd.
Aşa.
M-am instalat, am văzut 2 gândaci, i-am omorât.
Sunt singura cu veioză şi mă duc la baie acum.
Am o stare de bine :D.