Adică am de dus la capăt mai multe sarcini. HAHAAA GEDDIT?
Da, nu.
Am petrecut prea mult timp făcând aproape nimic din ceea ce mi-am propus. Și asta pentru că uit ce mi-am propus. Și să-mi propun să am o memorie mai bună nu merge. Mi-am zis că o să scriu ca să nu uit, și mult timp am uitat - am scris despre cu totul alte chestii, cum ar fi ceea ce mă preocupă pe moment. Să mă gândesc la viitor, la consecințe... nu e ceea ce mă definește.
În felul ăsta mă bucur de prezent, dar nu rezolv nimic din ceea ce aș vrea să rezolv.
De aceea am stat puțin cu mine, în capul meu, și mi-am dat seama că s-au adunat niște griji, și că așa nu mai merge. Se cere niște organizare.
Se cere niște gimnastică de dimineață, se cere mai multă apă, se cer niște calcule la început de lună -înfine, mai multă chibzuială.
Am un teanc de cărți într-o limbă străină pe care o stăpânesc într-un procentaj prea mic față de ce pretenții am de la mine. Mă uit la teanc, el se uită la mine, și amândoi vrem ca eu să îl abordez, să îl mângâi măcar. Dar eu stau și mă uit la el.
Mă rog.
Stăteam, pentru că mi-am dat seama că, dacă vreau ceva, trebuie să o fac imediat. Ori eu deja am deschis prima carte.
Mă uit pe ea chiar acum, nu e așa de greu de înțeles.
Dacă mă apuc să pun în practică măcar un lucru de pe lista lucrurilor care ar trebui să îmi ocupe timpul, măcar UNUL, sigur o să mă apuc de celelalte. Asta din cauză că sunt la extreme, și dacă merg într-o direcție, merg cu toată viteza și îmi iau tot ce-mi trebuie cu mine. În cazul de față, direcția duce către un mai bun randament și alungarea noțiunii de timp pierdut sau LOLFAGTROLOLOLOLCATFOREVERALONE și altele în genul.
Și chestiile pe care le iau cu mine sunt sarcinile de îndeplinit.
Chiar am ce face, și chiar m-am săturat să bălesc, fără creier, în fața monitorului. Unde-i viața mea?
Și când am zis că m-am săturat, înseamnă că m-am plictisit, nu-mi mai aduce bucurie și mă dor ochii. Vreau o schimbare, și am început-o deja.
Să vedem cât o să țină.
