acum stiu sigur ca se poate

Nici nu stiu ce sa zic.
E frumos, foarte frumos sa vezi cum, atunci cand crezi ca esti pierdut, vine o mana salvatoare si te scoate din rapa, si te mangaie pe cap.
Viata poate fi buna, dar eu cred ca trebuie sa vrei sa fie. Este vorba de succesiunea aia, stiti? Ganduri - fapte. Si, cateodata, nici nu trebuie sa incerci asa de tare. Trebuie doar sa te ridici si sa incepi sa mergi in directia in care vrei. Doar putin, un pas. Restul vine de la sine. De la tine, de fapt.
Nu este greu. Nu trebuie sa-ti fie frica.
La multi ani, si aveti grija de voi.
>:D<

De goede Ina

Look at the instructions. No, forget it. Hundreds of pages of instructions on how to operate the Ina are for the booksmart. You need not be booksmart, but smart heartwise.
In the end, if your Ina is relaxed, well fed, clean, feels loved and protected, if your Ina laughs, belches, jumps around you and leaves you notes and sandwiches, you have the right Ina.

Kankerjood

Am vrut doar să atrag atenția.
Anunț din start 2 chestii:
1. Am băut, și nu apă.
2. Tastele „R” și „U” lipsesc. În loc de taste, am scoci. Pe principiul „de ce să luăm un laptop cu puțin mai scump când putem să luăm o cutiuță muzicală?”

Ce vreau să zic?
De ce am intrat aici?
Iisuse, ce univers e ăsta?
Cred că simțeam nevoia să scriu într-un fel, iar scrisul de mână, acum, e echivalent cu a găti.
Implică migală.
Ori eu nu sunt în stare nici să mănânc, și îmi e foame.

Am intrat la taxă, ceea ce mi-a dat ocazia de a mă simți ca un fel de fail al familiei din care fac parte. M-am hotărât că mă pun pe învățat!
Nu în weekend.
O să trec la buget, o sa termin facultatea asta... Dar când o să fac ce-mi place de fapt? Ce-mi place de fapt?
Mereu am crezut că, precum marea dragoste a tinereții, pasiunea vieții tale a fost acolo mereu, pe fundal.
Atunci, ce ar fi la mine? Mâncatul?
Dormitul?
Să fie scrisul?
Ideea e că mă simt într-un fel pierdută, și nu vreau să rătăcesc toată viața, mai ales în contextul în care nu rătăcesc pe barba mea.
Tre să mă stabilesc undeva.
Mi-e greu. Recunosc.
Nu e pt că nu aș ști ce vreau. Asta nu înțelege lumea.
E pentru că vreau tot, toată lumea.
Ce?

"hai sa băm"

BEȚÍE, beții, s.f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ** Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. Beție albă = toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ** Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. - Beat + suf. -ie.



Aşa.
De asemenea, nu regret nimic.
Nu-mi pare rău că am dat ultimii bani pe un taxi (în care a avut grijă să mă suie Andreea), ci mă bucur că am avut fix banii de taxi.
Acum anunţăm o mică pauză, ne cuminţim, ieşim la plimbări prin oraş ziua şi facem balonaşe de săpun sau ne jucăm ascunsea.
Mă bucur că ai mei sunt conştienţi de ce au crescut şi nu îmi (mai) reproşează nimic. Până la urmă, aşchia nu sare departe de copac.

AM PEPENE!

Eu

mă cac pe mama natură şi pe cine pizda mă-sii am moştenit la capitolul „sănătate”.
Cred că, atunci când m-am născut, toate problemele tuturor s-au adunat asupra mea, făcute să apară pe rând în perioade cât mai nepotrivite (e.g: când nu am bani să repar ce căcat de dereglări se mai găseşte corpul meu să aibă).
Da, nu o să punctez acum toate argumentele care ar putea să vă arate ce contrast e între mine şi o persoană normală dpdv fizic. Ideea e că sunt DEFECTĂ şi că e o bucurie faptul că o să mă lupt cu chestiile astea, probabil, toată viaţa.
Nu sunt chestii grave, dar sunt chestiile alea mici şi multe care te enervează. Sau e o chestie pe care nu poţi să o repari, care duce la alte chestiuţe mici cu soluţii riscante, scumpe sau ridicole.
Ştiu sigur că în familia mea s-a murit şi de cancer... Hmm, i wonder what that cancer is doing now.
HAHA nu scap eu aşa uşor.
De fapt, nici nu ştiu ce funcţionează corect la mine. Sistemul respirator, dar hai să nu cobesc.

Până acum, am urmărit să subliniez faptul că nu am nici o vină, de-asta mă şi oftic şi simt nevoia să mă descarc şi să bat cu sete o fetiţă de 13 ani, până când ajunge să simtă gustul propriului ei creier.

Chiar... chiar simt nevoia să bat pe cineva de foarte mult timp.
<3

kanker

După ce le-am urat cancer colegelor mele, aici, pe blog, una din colege mi-a plâns în braţe pentru că mătuşa ei are cancer!
Acum se mută amândouă din cameră. Exact acum. Îşi strâng lucrurile şi le mută, de la camera 6, la camera 11.
O, ce bucurie!
Va fi, într-adevăr, o iarnă frumoasă.
Deja simt cum mă umplu de spiritul crăciunului.

Ce iau cadou unei tipe despre care nu ştiu decât că e îndrăgostită de fundul ei (are toate motivele)?

În rest, toţi cei care îmi sunt apropiaţi vor primi cele mai bestiale cadouri din partea mea. Abia aştept să vă văd feţele. Abia aştept să stau sub bradul de crăciun şi să mă holbez la luminiţe.
Nu, nu are nici o semnificaţie religioasă pentru mine, e doar o tradiţie la care ţin, din cauză că îmi place să stau cu familia şi să facem tot ce se face de crăciun.
Tot nu vreau să primesc urări, chestia asta rămâne valabilă, şi o să o zic în fiecare an.
Anul viitor o să o zic din aprilie, ca să fiu sigură.

„Ce fă? Frate, şi v-a zis ăia ceva? ”

Ok, nu-mi mai suport colegele.
Am fost optimistă până acum, încercând să descopăr părţile lor bune, bucurându-mă de o portocală etc.
Dar, frate!

La noi în cameră există, ca în fiecare, un cablu de net. Unul singur, la 3 laptop-uri. Vorbim să luăm un switch. Caut eu pe net unul mai ieftin, întrucât nu le convenea din start ideea de a da bani pe aşa ceva. Găsesc un switch cu 8 porturi la 30 de lei, ceea ce înseamnă că dădeam fiecare 10 lei, mai ieftin decât un bilet Bucureşti- Constanţa, cu personalul, sau, în parametri de Ana şi Flori, mai ieftin decât 3 kile de ceapă.
„ - Fac comandă?
- Da da! Îl luăm pe ăsta!”
Super.
Peste câteva zile vine Ana, cea de la teologie, cu un switch.
„ - E de la mama de la servici!”
Cu impresia că putem să îl folosim, am anulat comanda pt celălalt switch.
A mers f ok aparatul de la Ana, am convieţuit în regulă, nu dădea semne de nesimţire.
Până luni, când ajung în cameră, şi observ că nu mai e switch-ul.
„ - Unde e switch-ul, Flori?
- L-a dus Ana în cameră la Andrei.”
Hm.
Doar cu Flori în cameră (care avea cablul de net), încep să vorbesc cu mama la telefon. I-am explicat mamei, fără pic de răutate sau sarcasm (ceea ce îmi vine foarte greu întotdeauna), de ce nu mai am eu net.
Peste aproximativ 10 minute intră Ana în cameră şi îi spune lui Flori:
„ - AUZI FLORI AI VREO PROBLEMĂ CU FAPTUL CĂ AM DUS SWITCH-UL LA ANDREI?
- Nu. ”
Întorcându-se câtre mine, subtil ca o pulă în nara stângă:
„ - FOARTE BINE PENTRU CĂ ESTE SWITCH-UL MEU ŞI POT SĂ MI-L BAG ŞI ÎN CUR AŞA SĂ ŞTII.”
Şi iese.
Mă rog, eu am continuat să vorbesc la telefon, uşor amuzată de aluzia de copil de clasa a II-a a Anei.

Îmi place că Flori i-a scris imediat Anei ce am vorbit eu la telefon, lucrat astfel încât să par o laşă, ca ele.
Şi acum, când vreau să vorbesc cu ambele, ca să le zic că trebuie să-mi spună în faţă dacă au vreo problemă cu mine, nu reuşesc să le prind.
În schimb, se uită urât la mine şi vorbesc cu mine numai când au nevoie de ceva. Separat, evident.

Fetelor, dacă nu reuşesc, până o să vă mănânce gândacii, să vă zic ce am de zis, sper din inimă să-mi găsiţi blogul şi să interpretaţi ce am scris cum se poate mai rău. Vă doresc cancer.
Muie.


Aaaa, da, titlul. Citat din Flori, viitoare profesoară, cea care o să vă înveţe copilul să vorbească şi să scrie corect în limba română.

O să aveţi dulceaţă, promit

Cred că sunt unde trebuie (nu din punct de vedere geografic).
Mi-am dat seama că, practic, mi-am atins cam toate obiectivele. Sunt mulţumită de mine şi...
:))
Tocmai am văzut un gândac, nici măcar n-am reuşit să-l omor, a fost prea rapid.

Revenind...
Am făcut cam tot ce-am vrut, şi am ajuns în punctul în care pot să mă declar mulţumită. Consider că am făcut treabă bună până acum, am muncit la mine şi am primit şi ajutorul de care aveam nevoie.
Acum (exact acum, valabil doar în momentul de faţă) simt că nu-mi mai e frică de nimic, trec prin tot ce se poate trece, profit de orice ocazie ca să-mi pot îmbogăţi bagajul de cunoştinţe şi experienţe. Sunt curioasă, noutatea mă incită şi... am poftă de viaţă! :D
De-asta zic că am impresia că merg pe unde trebuie şi că sunt la locul potrivit, la momentul potrivit.
Şi nu regret nimic, înafară de faptul că AM UITAT să aduc borcanul ăla cu dulceaţă de gutui... Îmi pare tare rău, 13 şi Mihai, chiar îmi pare.
O rezolvăm noi cumva când vin.

Sunt curioasă prin ce stare o să trec în următoarele 5 minute.
Mai vreau o schimbare, ce să-mi mai fac?

10 zile

până plec.
Nu mă mir că pe 29 aflu dacă prind cămin, ceea ce mă va lăsa cu 2 zile să-mi caut o cutie la colţ de stradă, în cazul în care nu prind.
Nu mă mir nici că nu mai vreau să plec aşa de tare ca înainte, pentru că, EVIDENT, apare soarta care-mi face „sâc-sâc”. Da, ok, surpriză frumoasă, dar de ce în circumstanţele astea?
Mă rog, o rezolvăm noi şi pe asta...

Oh fuck this, a venit o melodie veselă acum şi m-am super binedispus.
Forget i said anything :))).

\:D/

68 days

E o chestie care se întâmplă atunci când îţi trece greaţa şi VREI să ieşi din casă; simţi nevoia să socializezi, şi ai şi ocazia de a ieşi cu oameni cu care îţi place să stai.
...după ce amigdalele te lasă să dormi, şi ajungi să-ţi sufli nasul numai de 5 ori pe zi, şi eşti dispus să mai vezi şi altceva decât pereţii camerei tale (în care e prea cald, pentru că e foarte mică).
...după ce treci peste faptul că te-ai săturat de oraşul în care trăieşti, şi nu te deprimi numai ieşind în faţa blocului.

Se întâmplă o chestie, am zis.
Se întâmplă că, atunci când poţi să ieşi, e noapte, răcoare şi bine.
E noapte.

Ce să cauţi tu afară la ora 22, îţi dai seama la ce oră înseamnă să te întorci?
Nu poţi să socializezi şi tu până în ora 00:00 ?
Stai în casă.
De ce vrei să pleci în alt oraş? De ce nu te distrezi? De ce nu vorbeşti cu noi?

Gee, mom, I really don't know.