Ce gândeşte un sinucigaş în ultimele lui secunde?
Nu atunci când mai are puţin şi se aruncă/împuşcă/take your pick, ci atunci când deja a făcut-o, şi mai are foarte puţin şi moare.
Nu credeţi că, atunci când realizează că nu o să mai fie, îşi dă seama cât de mult a putut să-şi dramatizeze situaţia?
Eu cred că da, şi cred că îşi mai dă seama de o grămadă de alte chestii care vin cu revelaţia asta.
Cum ar fi... faptul că nu o să mai interacţioneze niciodată cu oamenii cu care a interacţionat până acum, sau faptul că nu o să mai vadă niciodată maşina aia blestemată din faţa blocului. Faptul că nu o să mai existe, că o să sufere oameni nevinovaţi din cauză că s-a luat prea în serios şi că nu a realizat când trebuia că mai are atâtea lucruri de făcut. Cred că îi vin atunci o grămadă de idei foarte bune legate de cum ar putea să-şi facă viaţa mai bună, şi cred că nici măcar nu mai e supărat din cauza motivului care l-a făcut să se spânzure de la bun început. Mă face să mă gândesc că iubeşte viaţa acum, şi că îi place, de fapt, să trăiască.
Cred că toate astea îl sperie, pentru că urmează să moară, şi nu mai are cum să se întoarcă, şi a pierdut totul numai pt că nu a mai avut răbdare.
Cred că regretă şi e foarte disperat, şi, oricât de neînsemnat îşi dă el seama că e, acum chiar se urăşte şi îi e, cu adevărat, milă şi silă de el. Cred că moare în dezgust.
Cred că e mai bine că s-a sinucis. Numai faptul că s-a sinucis zice destule despre el.
Adică, să o gândeşti e una, dar să NU mai gândeşti, e alta. We lost a moron!
„What's your rush now, everyone will have his day to die.”
Se afișează postările cu eticheta a perfect circle. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta a perfect circle. Afișați toate postările
duminică, 23 ianuarie 2011
duminică, 12 decembrie 2010
BAHA
Aş vrea să încep aşa: cur.
Deşi cred că aşa am lămurit pe oricine, simt că trebuie să dezvolt puţin.
:)) Am mers la BAHA party, unde era an all-you-can-drink buffet, ceea ce e destul, se pare, cât să tenteze circa 2000 de oameni. Foarte frumos. Am ajuns acolo cu Ileana, văr-miu, prietena lui şi prietenii mei.
Am intrat, am dat cu toţii câte un shot de tequila, apoi am tăiat-o către „standul” de Jagermeister şi ne-am jucat cu toţii jocul acela cu „eu niciodată nu am *insert action* ”.
„ - E uşurel jagermeisterul, vezi? spuse Ina vărului ei, cu o faţă incredibil de naivă, înainte să piardă numărul shot-urilor de la al 10-lea.”
Pe sistemul „nu simt nimic, mai beau unul”, e futil să spun că m-am... făcut praştie. Adică nu „aş dansa şi aş vorbi”- praştie, ci „sakrgjhjiyjoird cine sunt oamenii ăştia şi de ce am o ghirlandă cu flori la gât”- praştie.
Putem să-i zicem şi „cum am ajuns acasă”-praştie, sau „mi-am lăsat jacheta în local şi am venit în maieuţ acasă”-praştie.
Şi Ileana s-a simţit bine- a rămas singură de pe la... 1 până la 7, când m-a sunat disperată de pe un număr necunoscut, pentru că telefonul ei era (e şi acum) în geanta pe care o lăsase... cuiva (cunoscut) care plecase. În Ploieşti. Geanta Ilenei e în Ploieşti.
Concluzie - BAHA party nu a supt chiar atâta pulă, doar m-am făcut eu praf, şi tre să îmi amintesc să am limită.
Şi o chestie tare care a venit cu BAHA party a fost faptul că am realizat că mai sunt şi oameni pe planeta asta rece. Dacă nu era OM tipul care a stat cu soră-mea şi a avut grijă să ajungă în siguranţă la mine, cine ştie ce se întâmpla... Nu-mi mai recuperam jacheta!
SAU SORA.
Mulţumesc, deci, Mihai, chiar dacă acum dormi în spatele meu (nu vă gândiţi la tâmpenii, erau amândoi obosiţi, terifiaţi şi mahmuri) şi nu ştii că îţi mulţumesc. Îmi pierdusem speranţa, dar acum pot din nou să fredonez „The Warmth” de la Incubus.
Unrelated:
Deşi cred că aşa am lămurit pe oricine, simt că trebuie să dezvolt puţin.
:)) Am mers la BAHA party, unde era an all-you-can-drink buffet, ceea ce e destul, se pare, cât să tenteze circa 2000 de oameni. Foarte frumos. Am ajuns acolo cu Ileana, văr-miu, prietena lui şi prietenii mei.
Am intrat, am dat cu toţii câte un shot de tequila, apoi am tăiat-o către „standul” de Jagermeister şi ne-am jucat cu toţii jocul acela cu „eu niciodată nu am *insert action* ”.
„ - E uşurel jagermeisterul, vezi? spuse Ina vărului ei, cu o faţă incredibil de naivă, înainte să piardă numărul shot-urilor de la al 10-lea.”
Pe sistemul „nu simt nimic, mai beau unul”, e futil să spun că m-am... făcut praştie. Adică nu „aş dansa şi aş vorbi”- praştie, ci „sakrgjhjiyjoird cine sunt oamenii ăştia şi de ce am o ghirlandă cu flori la gât”- praştie.
Putem să-i zicem şi „cum am ajuns acasă”-praştie, sau „mi-am lăsat jacheta în local şi am venit în maieuţ acasă”-praştie.
Şi Ileana s-a simţit bine- a rămas singură de pe la... 1 până la 7, când m-a sunat disperată de pe un număr necunoscut, pentru că telefonul ei era (e şi acum) în geanta pe care o lăsase... cuiva (cunoscut) care plecase. În Ploieşti. Geanta Ilenei e în Ploieşti.
Concluzie - BAHA party nu a supt chiar atâta pulă, doar m-am făcut eu praf, şi tre să îmi amintesc să am limită.
Şi o chestie tare care a venit cu BAHA party a fost faptul că am realizat că mai sunt şi oameni pe planeta asta rece. Dacă nu era OM tipul care a stat cu soră-mea şi a avut grijă să ajungă în siguranţă la mine, cine ştie ce se întâmpla... Nu-mi mai recuperam jacheta!
SAU SORA.
Mulţumesc, deci, Mihai, chiar dacă acum dormi în spatele meu (nu vă gândiţi la tâmpenii, erau amândoi obosiţi, terifiaţi şi mahmuri) şi nu ştii că îţi mulţumesc. Îmi pierdusem speranţa, dar acum pot din nou să fredonez „The Warmth” de la Incubus.
Unrelated:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)