Când ai prea mult timp liber

Ce gândeşte un sinucigaş în ultimele lui secunde?
Nu atunci când mai are puţin şi se aruncă/împuşcă/take your pick, ci atunci când deja a făcut-o, şi mai are foarte puţin şi moare.
Nu credeţi că, atunci când realizează că nu o să mai fie, îşi dă seama cât de mult a putut să-şi dramatizeze situaţia?
Eu cred că da, şi cred că îşi mai dă seama de o grămadă de alte chestii care vin cu revelaţia asta.
Cum ar fi... faptul că nu o să mai interacţioneze niciodată cu oamenii cu care a interacţionat până acum, sau faptul că nu o să mai vadă niciodată maşina aia blestemată din faţa blocului. Faptul că nu o să mai existe, că o să sufere oameni nevinovaţi din cauză că s-a luat prea în serios şi că nu a realizat când trebuia că mai are atâtea lucruri de făcut. Cred că îi vin atunci o grămadă de idei foarte bune legate de cum ar putea să-şi facă viaţa mai bună, şi cred că nici măcar nu mai e supărat din cauza motivului care l-a făcut să se spânzure de la bun început. Mă face să mă gândesc că iubeşte viaţa acum, şi că îi place, de fapt, să trăiască.
Cred că toate astea îl sperie, pentru că urmează să moară, şi nu mai are cum să se întoarcă, şi a pierdut totul numai pt că nu a mai avut răbdare.
Cred că regretă şi e foarte disperat, şi, oricât de neînsemnat îşi dă el seama că e, acum chiar se urăşte şi îi e, cu adevărat, milă şi silă de el. Cred că moare în dezgust.

Cred că e mai bine că s-a sinucis. Numai faptul că s-a sinucis zice destule despre el.
Adică, să o gândeşti e una, dar să NU mai gândeşti, e alta. We lost a moron!

„What's your rush now, everyone will have his day to die.”