mbebith

 O carte prezintă interes cât timp e închisă.
Apoi, când o deschizi şi citeşti primele pagini, e în regulă. Încă nu ai intrat în poveste. Nici nu ştii ce te aşteaptă. Unele pagini sunt lipite, altele sunt ude şi nu se mai înţelege scrisul.
 Sunt pagini din viaţa oricui, fac parte din oricine, numai că sunt ruşinoase. Inacceptabile. Nu-ţi fac cinste. Sunt pagini mânjite şi zgâriate care te fac săƒ te scârbeşti 
Îţi pierzi respectul pentru carte atunci când îţi arată tot ce e slab şi vulnerabil în ea. Îţi dărâmă părerea pe care ţi-ai făcut-o la început, când era simplă şi amuzantă.
Devine o carte complicată, şi tu nu vrei o carte complicată. Cu toate că la început ţi-a arătat lumină şi ţi-a bucurat ochii şi sufletul, acum vezi că are şi umbre, capcane.
Cere efort.  Parcă n-are sens s-o mai citeşti.  Când vezi cum e, te hotărăşti că nu-ţi place şi o închizi. 
 Cine căcat vrea să citească o carte ca asta?
 O să arunci cartea aia cum au aruncat-o şi alţii.
Dar cartea aia e ceva normal. Numai că nu e scrisă ca să-ţi facă viaţa comodă, ci interesantă. Carte proastă ce eşti.

alcool

N-am diacritice, scutiti-ma. Nici nu cred ca a observat cineva, oricum.
In orice caz, asta e un reminder.

Ina, nu mai bea. Alcool, in special. Nici macar moderat, pentru ca se pare ca nu iti trebuie decat un mic impuls alcoolic ca sa te aventurezi in mari, mari prostii regretabile. Cu garantie de - cat, restul vietii.
Draga Ina, taci dracului. Leaga-te de maini, picioare, baga-ti un mar in gura. Agata-ti de gat o pancarta cu "EVITA-MA" sau "LEPRA" si stai, linistita, intr-un colt.
Aminteste-ti ca, in orasul asta, optiunile iti sunt limitate.

In orice caz,
draga Ina,
taci.

68 days

E o chestie care se întâmplă atunci când îţi trece greaţa şi VREI să ieşi din casă; simţi nevoia să socializezi, şi ai şi ocazia de a ieşi cu oameni cu care îţi place să stai.
...după ce amigdalele te lasă să dormi, şi ajungi să-ţi sufli nasul numai de 5 ori pe zi, şi eşti dispus să mai vezi şi altceva decât pereţii camerei tale (în care e prea cald, pentru că e foarte mică).
...după ce treci peste faptul că te-ai săturat de oraşul în care trăieşti, şi nu te deprimi numai ieşind în faţa blocului.

Se întâmplă o chestie, am zis.
Se întâmplă că, atunci când poţi să ieşi, e noapte, răcoare şi bine.
E noapte.

Ce să cauţi tu afară la ora 22, îţi dai seama la ce oră înseamnă să te întorci?
Nu poţi să socializezi şi tu până în ora 00:00 ?
Stai în casă.
De ce vrei să pleci în alt oraş? De ce nu te distrezi? De ce nu vorbeşti cu noi?

Gee, mom, I really don't know.