marți, 24 august 2010

:))

În jumătate de oră am reuşit să trec de la gânduri negre la un rânjet larg şi sincer. Asta fără să intervină nimic, aşa sunt eu, labilă.
Bine, mint un pic. Mi-am zis să nu mai stau să-mi plâng de milă (=)) ) aşa că m-am dus să scriu tot ce-mi trece prin cap. Am venit chiar cu un plan de bătaie. M-am făcut să mă simt mai bine SINGURĂ!
HA!

[ They're coming to take me away, ha-haaa! They're coming to take me away, ho-ho, hee-hee, ha-haaa!
To the funny farm, where life is beautiful all the time, and I'll be happy to see those nice young men in their clean white coats, and they're coming to take me away, ha-haaa!!!
To the happy home, with trees and flowers and chirping birds and basket weavers who sit and smile and twiddle their thumbs and toes and they're coming to take me away, ha-haa!!! ]

Mă rog, ideea era că ajută să iei un caiet şi un pix şi să scrii atunci când simţi că o iei pe cărări şi nu ştii ce să faci.
Mi-am dat şi eu seama (a 47689550a oară) că mă luam prea în serios :)).
Hell, i have it on my back, I'm not supposed to forget it

luni, 23 august 2010

Cartof

„Sunt pe cale să scap cartoful fierbinte în poala cui nu trebuie. Cuiva care nu vrea cartoful, pentru că nu are nevoie de el, mai ales dacă e scăpat aşa, brusc şi de nicăieri.”

Probabil mi s-a părut o chestie deşteaptă la ora 00:49, când am decis să scriu gândul ăsta pe telefon, ca nu cumva să-l uit când mă trezesc.
Să sperăm că sunt în stare să mai ţin cartoful.
Da, să... :)) ţin cartoful. E a doua chestie pe care o scriu azi fără să o gândesc în prealabil.
Nu are rost să explic ce am vrut să zic, e destul de clar. În plus, cu cât mai interpretabil, cu atât mai bine :>. Puteţi să înlocuiţi cartoful cu ce vreţi voi.


Îmi plac dinţii mei.

duminică, 22 august 2010

Sunt gata să îmi calc trecutul în picioaree...

Sau nu-l las pentru că sunt sigură că nu urmează nimic mai frumos, şi pentru că m-am săturat să „aştept să se întâmple ceva”
Mda, folosesc cuvintele altor oameni (cu şobolani), dar descriu atât de bine starea, încât nu mai are rost să caut ceva mai bun.
Revenind.
Aah... nu, atât. Oricum, atâta timp cât el revine, îl calc degeaba în picioare, trebuie să plece de bunăvoie.
Dacă-l calc în picioare tot rămân cu situaţia neîncheiată, cu coaiele albastre, cu durere de ovare şamd.
Să mă cac pe el.