Sunt gata să îmi calc trecutul în picioaree...

Sau nu-l las pentru că sunt sigură că nu urmează nimic mai frumos, şi pentru că m-am săturat să „aştept să se întâmple ceva”
Mda, folosesc cuvintele altor oameni (cu şobolani), dar descriu atât de bine starea, încât nu mai are rost să caut ceva mai bun.
Revenind.
Aah... nu, atât. Oricum, atâta timp cât el revine, îl calc degeaba în picioare, trebuie să plece de bunăvoie.
Dacă-l calc în picioare tot rămân cu situaţia neîncheiată, cu coaiele albastre, cu durere de ovare şamd.
Să mă cac pe el.