Mi-am cunoscut colegele.
Sunt exact cum nu mi-aş fi imaginat, sunt exact opusul meu. Zici că a fost regizată faza.
Stau cu 2 viitoare profesoare, una din ele e la teologie şi doarme cu icoana la capul patului, şi ceva îmi zice că nu şi-a pus prea multe întrebări în viaţa ei senină.
Înfine, sunt fete de treabă, bine crescute. De-asta şi sunt opusul meu.
În rest, toate bune. Îmi place ce fac la facultate, iar orarul e lejer.

Cu toate astea, azi am cedat şi am dormit... Am recuperat, că nu mai puteam. Din cauza asta, cred că am pierdut alte 5 litere ale alfabetului persan, vreo 10 mai degrabă.
Însă a meritat.

Nu mai vreau nimic, nu mai vreau, ba vreau, dar nu trebuie. Nu mai trebuie. Lasati-ma un pic.