Kankerjood

Am vrut doar să atrag atenția.
Anunț din start 2 chestii:
1. Am băut, și nu apă.
2. Tastele „R” și „U” lipsesc. În loc de taste, am scoci. Pe principiul „de ce să luăm un laptop cu puțin mai scump când putem să luăm o cutiuță muzicală?”

Ce vreau să zic?
De ce am intrat aici?
Iisuse, ce univers e ăsta?
Cred că simțeam nevoia să scriu într-un fel, iar scrisul de mână, acum, e echivalent cu a găti.
Implică migală.
Ori eu nu sunt în stare nici să mănânc, și îmi e foame.

Am intrat la taxă, ceea ce mi-a dat ocazia de a mă simți ca un fel de fail al familiei din care fac parte. M-am hotărât că mă pun pe învățat!
Nu în weekend.
O să trec la buget, o sa termin facultatea asta... Dar când o să fac ce-mi place de fapt? Ce-mi place de fapt?
Mereu am crezut că, precum marea dragoste a tinereții, pasiunea vieții tale a fost acolo mereu, pe fundal.
Atunci, ce ar fi la mine? Mâncatul?
Dormitul?
Să fie scrisul?
Ideea e că mă simt într-un fel pierdută, și nu vreau să rătăcesc toată viața, mai ales în contextul în care nu rătăcesc pe barba mea.
Tre să mă stabilesc undeva.
Mi-e greu. Recunosc.
Nu e pt că nu aș ști ce vreau. Asta nu înțelege lumea.
E pentru că vreau tot, toată lumea.
Ce?

Profilul zodiei "Capra râioasă şi cu coada pe sus"

Sau oamenii care îşi fac rău pentru atenţie.

Ce n-ar face indivizii ca ei pentru puţină compasiune!
Sunt oamenii care calcă peste orice şi oricine (prieteni, familie, demnitate, principii), sunt în stare să se transforme în orice (în prieten, în tine, în tot ce admiri şi respecţi), să se folosească de tot şi să fugă... dar nu înainte de a se da loviţi

Victime defavorizate din orice punct de vedere, cu vânătăi de la scaunele pe care şi le aplică singure în mijlocul feţei, fiinţe acre care nu ezită să apeleze la şantaj emoţional¹ de fiecare dată când te sapă.


Spun câte o bucată de poveste, câte o versiune diferită la fiecare individ cunoscut în parte, şi joacă câte un rol diferit în fiecare. Dar de fiecare dată, negreşit, sunt victime.

Îşi îndepărtează, astfel, prietenii - ceea ce îi întristează, dar tot e bine, atâta timp cât sunt victime. Sunt trişti din cauză că sunt victime, ceea ce e un motiv numai bun pentru a se victimiza încă o dată. Calomniază barbarii care i-au făcut rău şi i-au torturat sufletul pur celor care încă nu ştiu cât de mult căcat poate mânca.

Când rămân singuri de tot, trag semnale false de alarmă, intră într-un căcat mic, apoi într-un căcat mai mare, până nu li se mai vede capul. Când asta s-a întâmplat, trag semnalul de alarmă de-a binelea, dar nimeni nu-i mai crede, şi sfârşesc mâncaţi de lup.

Săracii oameni, chiar sunt demni de milă.


--------------------------------------------
1- "măcar dacă te-ar fi interesat prin ce trec acum"; "da, ai dreptate, sunt o persoană de căcat, împuşcă-mă în gură"; "îmi pare rău, viaţa mea e un iad"; "am cancer şi mi se permite orice"; "nu mă supăr dacă-mi porţi de milă atâta timp cât îmi iese ceva din asta"

"hai sa băm"

BEȚÍE, beții, s.f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ** Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. Beție albă = toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ** Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. - Beat + suf. -ie.



Aşa.
De asemenea, nu regret nimic.
Nu-mi pare rău că am dat ultimii bani pe un taxi (în care a avut grijă să mă suie Andreea), ci mă bucur că am avut fix banii de taxi.
Acum anunţăm o mică pauză, ne cuminţim, ieşim la plimbări prin oraş ziua şi facem balonaşe de săpun sau ne jucăm ascunsea.
Mă bucur că ai mei sunt conştienţi de ce au crescut şi nu îmi (mai) reproşează nimic. Până la urmă, aşchia nu sare departe de copac.

AM PEPENE!

alcool

N-am diacritice, scutiti-ma. Nici nu cred ca a observat cineva, oricum.
In orice caz, asta e un reminder.

Ina, nu mai bea. Alcool, in special. Nici macar moderat, pentru ca se pare ca nu iti trebuie decat un mic impuls alcoolic ca sa te aventurezi in mari, mari prostii regretabile. Cu garantie de - cat, restul vietii.
Draga Ina, taci dracului. Leaga-te de maini, picioare, baga-ti un mar in gura. Agata-ti de gat o pancarta cu "EVITA-MA" sau "LEPRA" si stai, linistita, intr-un colt.
Aminteste-ti ca, in orasul asta, optiunile iti sunt limitate.

In orice caz,
draga Ina,
taci.

fericire, iubire

Țânțarii sunt cele mai mârșave și mai odioase ființe accesibile omenirii. Să-mi bag picioarele în toți țânțarii din lume.
De ce? De ce există?
Așteaptă cu inima strânsă să stingi lumina și să te faci comod, ca să îți dea târcoale. Ăla e momentul în care se aude un vag zumzăit, dar îl ignori și dai vina pe frigider.
Ațipești.
Eh uite, vezi, aici ai greșit. De-asta apare Țânțarul lângă urechea ta, ca să aibă grijă să te trezească și să bage în tine un soi de teroare, care vine odată cu realizarea că urmează să te plesnești toată noaptea.

Dacă dormeam singură, aprindeam lumina și îl vânam, dar NU POATE FI AȘA DE SIMPLU.
Ca proba să fie de foc, cine dormea în cameră cu mine sforăia din când în când. În momentele în care nu sforăia, horcăia sau răgea. Cap în cap stăteam.

Renunț la tentativa de a mă proteja de 5 ciupituri (cumva, țânțarii vin mereu la mine) și încerc (futil) să dorm. Apoi mi-a revenit durerea de cap și mi s-a înfundat nasul. După ce mi-au curs ochii, mi-am dat seama că sunt peste măsură de tristă, că am de dat și picat 3 (trei) examene după ce mă trezesc, și că nici măcar nu pot să dorm, și am început să plâng de nervi.

M-am dus în bucătărie, am încercat să dorm acolo. Țânțari, frig.
M-am dus în baie, am încercat să dorm acolo. Țânțari. Baie, totuși.

Așa că nu am reușit să dorm. M-am uitat pe pereți, am încercat să îl prind la lumina telefonului, m-am lovit, mi-am suflat nasul, am încercat să îl ignor, mi-am pus cearceaful în cap, am transpirat și la un moment dat nu am mai putut să respir.
Peste jumătate de oră îmi va suna alarma, iar la 10 tre să fiu la unirii.

Cine dormea în cameră cu mine relatează că nu a dormit bine din cauza unui țânțar, dar că nu putea să aprindă lumina să îl omoare, pt că dormeam eu. OH REALLY.

Frica nu ține cu mine, frica nu ține cu noi

Din când în când, se mai întâmplă să primești un fel de semn că ești pe drumul cel bun.
Bine, de fapt, eu știu că sunt unde trebuie, dar din cauza fricii care mi s-a băgat pe gât de mică, mai am, dîn când în când, câte un atac de panică sau o criză de anxietate. Așa, gratuit, fără să îmi dau seama exact despre ce e vorba.
Eu cred că alea sunt momentele în care ai cea mai mare nevoie de confirmare. Confirmare a faptului că ai luat deciziile bune, că o să fie bine.

Confirmarea asta a luat chipul unei tanti la vreo 60 de ani. Eram în tren cu Gladiola Deutzy Andreea. Stăteam noi de vorbă, ea vorbind normal, eu șoptind (în lipsă acută de voce), și, la un moment dat, Tanti ne întreabă cum ajunge în Apărătorii Patriei.
Îi explicăm noi pe acolo, zâmbind ca niște fete cuminți care tocmai au dat bani unui cerșetor, și Tanti spune:

„Să știți că soluțiile tuturor problemelor sunt aici, pe pământ, de-asta trebuie să ne descurcăm.”

Rămasă mască, nu am putut să zic nimic. Afară de faptul că îmi era fizic imposibil.

Mai stăm noi puțin, și Tanti transmite din nou un mesaj:

„Asta e cea mai frumoasă perioadă a vieții voastre. Acum e tulbure, dar voi trebuie să știți să vă bucurați de viață, că e frumoasă, și e scurtă. Să știți de la mine că toate sunt trecătoare. Toate! (a zâmbit foarte cald aici)
Fiți optimiste, fetelor, gândiți pozitiv. V-am zis, toate sunt trecătoare.”

Și nu, nu ne-a înmânat iconițe sfințite și nu ne-a făcut cruce. Nu a încercat să ne vândă Biblia.
Pur și simplu a zis asta, zâmbind senin tot timpul.
Iar eu nu am putut să zic nimic, înafară de „așa e”.
Și cred că a fost mai bine că nu am avut voce de nimic. Aș fi stricat momentul.
Așa, ea pur și simplu s-a nimerit să fie acolo, atunci, pentru asta, iar eu nu am putut să fac nimic ca să o opresc sau ca să detaliez.
A zis ce trebuia să zică, esențialul.

Apoi am coborât din tren și ne-am luat la revedere.



„The World is like a ride in an amusement park, and when you choose to go on it you think it's real, because that’s how powerful our minds are. And the ride goes up and down and round and round, and it has thrills and chills and is very brightly colored, and it's very loud. And it's fun, for a while”

the 10 plagues of Egypt

E foarte nasol sa ai foarte multe de spus, sa vrei sa te descarci, si sa n-ai voce (la propriu).
Just saying.

And happy plagues to you.