marți, 3 mai 2011

Frica nu ține cu mine, frica nu ține cu noi

Din când în când, se mai întâmplă să primești un fel de semn că ești pe drumul cel bun.
Bine, de fapt, eu știu că sunt unde trebuie, dar din cauza fricii care mi s-a băgat pe gât de mică, mai am, dîn când în când, câte un atac de panică sau o criză de anxietate. Așa, gratuit, fără să îmi dau seama exact despre ce e vorba.
Eu cred că alea sunt momentele în care ai cea mai mare nevoie de confirmare. Confirmare a faptului că ai luat deciziile bune, că o să fie bine.

Confirmarea asta a luat chipul unei tanti la vreo 60 de ani. Eram în tren cu Gladiola Deutzy Andreea. Stăteam noi de vorbă, ea vorbind normal, eu șoptind (în lipsă acută de voce), și, la un moment dat, Tanti ne întreabă cum ajunge în Apărătorii Patriei.
Îi explicăm noi pe acolo, zâmbind ca niște fete cuminți care tocmai au dat bani unui cerșetor, și Tanti spune:

„Să știți că soluțiile tuturor problemelor sunt aici, pe pământ, de-asta trebuie să ne descurcăm.”

Rămasă mască, nu am putut să zic nimic. Afară de faptul că îmi era fizic imposibil.

Mai stăm noi puțin, și Tanti transmite din nou un mesaj:

„Asta e cea mai frumoasă perioadă a vieții voastre. Acum e tulbure, dar voi trebuie să știți să vă bucurați de viață, că e frumoasă, și e scurtă. Să știți de la mine că toate sunt trecătoare. Toate! (a zâmbit foarte cald aici)
Fiți optimiste, fetelor, gândiți pozitiv. V-am zis, toate sunt trecătoare.”

Și nu, nu ne-a înmânat iconițe sfințite și nu ne-a făcut cruce. Nu a încercat să ne vândă Biblia.
Pur și simplu a zis asta, zâmbind senin tot timpul.
Iar eu nu am putut să zic nimic, înafară de „așa e”.
Și cred că a fost mai bine că nu am avut voce de nimic. Aș fi stricat momentul.
Așa, ea pur și simplu s-a nimerit să fie acolo, atunci, pentru asta, iar eu nu am putut să fac nimic ca să o opresc sau ca să detaliez.
A zis ce trebuia să zică, esențialul.

Apoi am coborât din tren și ne-am luat la revedere.



The World is like a ride in an amusement park, and when you choose to go on it you think it's real, because that’s how powerful our minds are. And the ride goes up and down and round and round, and it has thrills and chills and is very brightly colored, and it's very loud. And it's fun, for a while”

luni, 2 mai 2011

the 10 plagues of Egypt

E foarte nasol sa ai foarte multe de spus, sa vrei sa te descarci, si sa n-ai voce (la propriu).
Just saying.

And happy plagues to you.

marți, 8 martie 2011

s-a stins

Mi-am început dimineaţa aşa: m-a trezit o melodie bestială, mi-am dat seama că am visat că, într-un final, am sărit în lacul ăla verde şi murdar deasupra căruia am fost atâta timp şi mi-a fost frică să sar în el de fiecare dată (de ani de zile visez lacul ăla), am realizat că mi-am rezolvat o problemă, undeva, apoi mi-am făcut ovăz cu lapte cu cacao.
Acum mi-am făcut ciuperci cu brânză şi caşcaval (MULT) la cuptorul cu microunde.
E frumos afară, şi de la 14 jumate am cursuri la neerlandeză.
Cât de tare e ziua asta :))!

duminică, 20 februarie 2011

sorted details following

Săptămâna asta am trecut prin atâtea întâmplări, stări, încât am impresia că a trecut cam o lună jumate.
Şi păţesc în continuare o grămadă de chestii, îmi ies tot felul de obstacole în faţă.
Numai că, faţă de eu de acum jumătate de an, sau poate chiar mai puţin (am pierdut aproape complet noţiunea timpului, sau nu am avut-o niciodată), nu mai pot să mă îngrijorez pe termen lung, şi ajung să aflu că lucrurile nu pot sta decât din ce în ce mai bine.
Din cauza săptămânii ăsteia, sunt mai degrabă curioasă de lecţia pe care o să o învăţ din tot ce mi se întâmplă, şi devin entuziasmată când vine vorba de noi experienţe, de ocazii pentru Ina să o dea în bară şi să înveţe din greşeli.

De la general la concret, aşa cum sunt obişnuită să explic lucrurile şi să le dau o importanţă deosebită, urma să zic că mi-am pierdut telefonul.
Nu „s-a pierdut”, L-AM pierdut, de idioată, pentru că l-am lăsat în geacă. Cine căcat mai face asta? Mai există ideea asta de telefon lăsat în geacă? Evident, pt că eu încă nu am coborât din copac.
Am supărat-o şi dezamăgit-o pe mama, am rămas fără posibilitatea de a da de oameni atunci când nu sunt pe net, iar eu mă gândesc că acum cu siguranţă mi-am învăţat lecţia, şi că sunt curioasă unde o să ducă treaba asta, pentru că, în capul meu, este bine înrădăcinată ideea că tot răul duce spre bine, şi că toate au un rost şi un echilibru.
Mă pun în tot felul de situaţii ca să mă testez, să văd cât îmi ia să mă adaptez şi cât sunt de deschisă.
Abia aştept să las şi treaba asta în urmă şi să învăţ noi şi noi lucruri. Sunt pregătită să trec prin încă ceva. Până la urmă, m-am obişnuit să nu [mai] am o viaţă plictisitoare. Mi-am dat seama că tot ce s-a întâmplat a fost pt că am făcut eu să se întâmple, şi mă bucur că mi-am ieşit din cutie.

Am impresia că încep să cresc.

Toate astea de la un telefon, şi pentru că am nevoie de un psiholog.

duminică, 23 ianuarie 2011

Când ai prea mult timp liber

Ce gândeşte un sinucigaş în ultimele lui secunde?
Nu atunci când mai are puţin şi se aruncă/împuşcă/take your pick, ci atunci când deja a făcut-o, şi mai are foarte puţin şi moare.
Nu credeţi că, atunci când realizează că nu o să mai fie, îşi dă seama cât de mult a putut să-şi dramatizeze situaţia?
Eu cred că da, şi cred că îşi mai dă seama de o grămadă de alte chestii care vin cu revelaţia asta.
Cum ar fi... faptul că nu o să mai interacţioneze niciodată cu oamenii cu care a interacţionat până acum, sau faptul că nu o să mai vadă niciodată maşina aia blestemată din faţa blocului. Faptul că nu o să mai existe, că o să sufere oameni nevinovaţi din cauză că s-a luat prea în serios şi că nu a realizat când trebuia că mai are atâtea lucruri de făcut. Cred că îi vin atunci o grămadă de idei foarte bune legate de cum ar putea să-şi facă viaţa mai bună, şi cred că nici măcar nu mai e supărat din cauza motivului care l-a făcut să se spânzure de la bun început. Mă face să mă gândesc că iubeşte viaţa acum, şi că îi place, de fapt, să trăiască.
Cred că toate astea îl sperie, pentru că urmează să moară, şi nu mai are cum să se întoarcă, şi a pierdut totul numai pt că nu a mai avut răbdare.
Cred că regretă şi e foarte disperat, şi, oricât de neînsemnat îşi dă el seama că e, acum chiar se urăşte şi îi e, cu adevărat, milă şi silă de el. Cred că moare în dezgust.

Cred că e mai bine că s-a sinucis. Numai faptul că s-a sinucis zice destule despre el.
Adică, să o gândeşti e una, dar să NU mai gândeşti, e alta. We lost a moron!

„What's your rush now, everyone will have his day to die.”

vineri, 7 ianuarie 2011

Omelet1

De ce subiectul „avort” este unul atât de controversat?

Nu de alta, dar mie mi se pare clar către ce parte ar trebui să se încline balanţa.
Nu o să înşir aici toate motivele pentru care sunt de acord cu ideea asta, îmi par evidente.
O să pun, totuşi, unul din motivele pentru care sunt pro avort.

Se făcea că era o zi frumoasă de iarnă, să-i zicem ziua de azi, şi am dat peste un... forum (atribut reprezentativ: delicios). O tipă cerea detalii despre avort prin tratament medicamentos.
Oamenii, calzi, lipsiţi de prejudecăţi şi cu inima uşoară, au sărit într-ajutorarea ei:


„Avort fara trauma?avort=trauma , il sfidati pe Dumnezeu ucigand darul pe care vi l-a trimis pentru a va aduce bucurie.”

Also:

„La ora cand scriu cred ca totul e pierdut! Oricum toata viata vei fi urmarita de umbra acelei fiinte, care puteai fi chiar TU. ”

sau, logică pură şi o exprimare ireproşabilă, mai ales dpdv gramatical:

„Avorturile sunt cea mai mare tampenioe la ora aceasta , la cate metode de a nu ramane insarcinata sunt la ora actuala nu inteleg femeile de ce trebuie sa recurga la un avort. EU sunt un tata care am avut o experienta de genul dar sunt contra avortului si am acceptat sa am copilul si la ora actuala sun eu si fetita mea impreuna fara mama si sunt foarte mandru de mine. Asa ca Jos Avorturile ar fi bine sa le interzica. ”


Cu oameni ca voi, alte argumente pro-avort2 nu mai sunt necesare. Bine că sunteţi mândri de voi, you oblivious douchebags.







Pe o ramură de topic:

„Young man on acid, thought he could fly, jumped out of a building. What a tragedy.' What a dick! Fuck him, he’s an idiot. If he thought he could fly, why didn’t he take off on the ground first? Check it out. You don’t see ducks lined up to catch elevators to fly south—they fly from the ground, ya moron, quit ruining it for everybody. He’s a moron, he’s dead—good, we lost a moron, fuckin’ celebrate. Wow, I just felt the world get lighter. We lost a moron! I don’t mean to sound cold, or cruel, or vicious, but I am, so that’s the way it comes out.”
[Bill Hicks]


-------------------------------------------------------
1 - sună mai amuzant în neerlandeză
2 - viol, ruperea prezervativului, planetă suprapopulată, sărăcie, mă-ta