wrong wrong wrong wrong

A, şi pt cine vrea să ştie de ce nu sunt de acord să mi se zică „vezi că mă fut şi cu ana, şi cu jeana”:
dacă tu vii la mine şi-mi zici chestia asta, înseamnă că te simţi vinovat. Simţi nevoia să-mi zici. De ce simţi nevoia să-mi zici?
Simţi nevoia să-mi zici, şi te simţi vinovat pentru că, pentru tine, faptul că „m-ai înşelat” reprezintă o MARE CHESTIE. E un păcat atât de mare, încât nu mai poţi să-l ţii pentru tine, aşa că eşti egoist şi-mi zici, e o povară prea mare pentru tine.
În cazul în care conştiinţa ta nu e gata să suporte aşa ceva, nu o mai face.
Pentru că dai impresia că pentru tine, ceea ce ai făcut a însemnat ceva dpdv sentimental.
Atunci, încep îndoielile, chit că tu juri că nu a însemnat nimic, şi doar eşti sincer. Mi-ai zis, deci a cântărit în conştiinţa ta, deci a contat. Pe mine nu mă interesează că aşa ai fost crescut, e clar că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, iar tu eşti mai corupt ca mine.

Şi ca să nu fiu ipocrită, da, nu vreau să ştiu şi pentru că sunt geloasă şi pt că încă nu am încredere deplină în forţele mele. Nah, de fapt, de-asta sunt geloasă, din cauză de nesiguranţă. Aşadar, e problema mea, de care pot să fac abstracţie. Realizez când exagerez (faptul că îmi place să exagerez e cu totul altceva).

Sunt, deci, 2 motive pentru care să nu mi se spună; unul pentru care am argumente logice şi unul pe care nu pot să-l argumentez decât prin „aşa-s eu”.